„ Copilăria durează toată viața. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți secțiuni mari ale vieții de adult. Poeții ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă, de neclintit.” – Gaston Bachelard
Ca motto pentru serialul pe care l-am plănuit de mai mult timp am ales un citat din Gaston Bachelard, filosof și critic literar francez din perioada interbelică și anii ’50 – ’60. Unii se simt copii toată viața și se întorc la anii copilăriei cu nostalgie și zâmbet. Scopul blogurilor mele este tocmai această reîntoarcere la perioada copilăriei, la lucrurile și evenimentele care au influențat-o și nu mă refer numai la copilăria mea, dar și a celor mai în vârstă decât mine, fie că sunt părinți, bunici sau chiar străbunici. Bachelard spunea că „poeții ne ajută să găsim copilăria vie din noi, permanentă, de neclintit”. Încă din primii ani de viață aflăm despre poeziile lui Eminescu, Otilia Cazimir, Elena Farago, George Coșbuc, Grigore Alexandrescu, Nicolae Labiș, Tudor Arghezi care au scris multe cărți pentru copii și despre perioada copilăriei. Am dat doar câteva nume de mari poeți, dar sunt mult mai mulți desigur. Despre scriitorii mari și mai mici s-au făcut nenumărate istorii literare și nu intenționez să mai fac și eu încă una deși cred că nu s-a scris nicio istorie literară dedicată numai operelor sau scriitorilor pentru copii. Dar marii scriitori au scris și opere pentru copii, nu numai pentru adulți.
În acest serial intenționez să fac o istorie a desenatorilor care au ilustrat cărțile copilăriei noastre și ale părinților și bunicilor noștri. În fiecare episod voi scrie despre câte un grafician și despre cărțile și revistele ilustrate, nu neapărat în ordine cronologică sau în mod exhaustiv. Nu sunt critic de artă și nici literar. Deși am absolvit Facultatea de Filologie nu posed cunoștințe tehnice și vocabular pentru a face critică artistică decât din perspectiva unui colecționar și a unui amator de benzi desenate. Voi face enumerarea graficienilor în ordinea preferințelor mele, ca un fel de top. Până la forma finală a postărilor vor interveni multe modificări și completări, la fel cum tabloul unui pictor prinde viață în mai multe etape până ajunge la produsul final gata de fi expus și admirat de publicul amator.
„ Obiectele din casa copilăriei se prefac cu timpul, în icoane ” spunea Paul Louis Lampert, un jurnalist și scriitor român de origine alsaciană. Multe obiecte din perioada copilăriei mele sunt cărți și reviste pe care le-am păstrat de-a lungul timpului cu mare grijă. Pe unele pierdute demult le-am recuperat mai târziu din diverse surse. Cu altele pe care nu le știam am avut bucuria să mă întâlnesc în ultimii ani. Multe din ele conțin benzi desenate care mi-au încântat copilăria și de ce nu, mă încântă în continuare.
I. BENZI DESENATE
O bandă desenată reprezintă un mijloc de comunicare pe cale grafică, alcătuit cu ajutorul imaginilor și, adeseori, a cuvintelor, în scopul de a ilustra un fir narativ. Aceasta este, în special, destinată copiilor de toate vârstele. Bedefil este un neologism preluat din limba franceză, ca şi „columbofil” şi înseamnă „pasionat de benzi desenate”.
O planșă este o pagină de formate diferite pe care sunt desenate un număr variabil de scene, casete sau vignete cu personaje în diferite ipostaze în funcție de subiect. Pe lângă desen, o casetă conține descrieri de acțiuni (timp, loc), bule cu dialoguri sau gânduri ale personajelor. Voi folosi termenii de bedefil, planșă și casetă deoarece sunt deja foarte folosite în cărțile și articolele de specialitate cât și în lumea pasionaților de B.D. – benzi desenate. Cuvântul planșă semnifică și un singur desen de dimensiuni mari care sunt expuse pe pereții grădinițelor și școlilor în scop didactic.
În spațiul european se folosește termenul bandă desenată, de la francezul bande dessinee, iar în spațiul american termenul comics.
Realizarea de benzi desenate este considerată a noua artă. Despre a noua artă s-au scris mai multe cărți de specialitate, dicționare, istorii, monografii, manuale, critică. Cel mai cunoscut critic și autor de cărți de specialitate din România este Dodo Niță, care prezidează și Asociația Bedefililor din România.
Până în 1989 în România socialistă au existat numai 4 categorii de benzi desenate în funcție de subiect:
- ISTORICE
- ȘTIINȚIFICO-FANTASTICE
- COTIDIENE – REALIZĂRI ALE EPOCII DE AUR
- AVENTURI (UMORISTICE, ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE, ENIGME, CĂLĂTORII, DESCOPERIRI GEOGRAFICE, WESTERN ETC.)
Majoritatea artiștilor care au realizat benzi desenate, au făcut și grafică de carte pentru copii în România. Însă banda desenată nu are o dezvoltare ca în vestul Europei, în spațiul francofon (Franța și Belgia) sau anglo-saxon (Marea Britanie, Germania, Austria, Olanda) unde există edituri și librării specializate în benzi desenate și romane grafice. Există mult mai mulți artiști care au făcut doar grafică de carte sau revistă fără să abordeze benzile desenate, care necesită mai mult timp și efort având în vedere numărul desenelor ce trebuie executate. Deoarece până în prezent, din câte știu eu, nu s-a scris o istorie a graficii de carte pentru copii, mă voi concentra asupra acestui aspect în postările mele pe blog.
Primul artist dintre preferații mei se numește VALENTIN TĂNASE, considerat cel mai talentat grafician și plastician dintre cei români, pe care am avut plăcerea și onoarea să îl întâlnesc la vernisajul propriei expoziții de benzi desenate din luna ianuarie 2019. Maestrul Valentin Tănase este grafician de cărți pentru copii, dar și adulți, desenator și scenarist de benzi desenate, povestitor și istoric, pictor, sculptor și critic de artă de bandă desenată așa cum l-am admirat la expozițiile din cursul anului 2019. Nu în ultimul rând pentru mine personal este un DASCĂL, care mi-a format gustul pentru istorie și literatura română în anii copilăriei. Veți vedea mai jos câteva exemple în acest sens. Desigur, că postarea va avea mai multe subcapitole. Acest prim episod va fi cel mai complex având în vedere complexitatea operei maestrului.
Valentin Tănase realizează benzi desenate și desene de inspirație istorică în mare parte, dar și cu subiecte științifico-fantastice, aventuri sau evenimente și construcții ale „Epocii de Aur”. Nu trebuie să îl blamăm pentru ultima categorie, deoarece din necesitatea de a-și putea desfășura activitatea în Republica Socialistă România, toți marii artiști, actori, cântăreți, scriitori sau graficieni în cazul de față erau obligați de sistem, de regim, „să dea cezarului ce este al cezarului”.
DATE BIOGRAFICE
Valentin Tănase vede lumina zilei pe 6 septembrie 1954 la Iași, dar urmează la București cursurile școlii generale și apoi ale Liceului Aurel Vlaicu, apoi absolvă Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu în anul 1978.
Din anul 1981 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Între 1980 – 1983 este redactor artistic la revistele Cutezătorii și Start spre viitor, apoi între 2000 – 2005 este redactor-șef la revista Domus.
În anul 1997 devine directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei, instituție de prestigiu a Ministerului Apărării Naționale, unde continuă să susțină o intensă activitate ca artist realizând nenumărate picturi murale monumentale și mozaic cu scene istorice.
DECORAȚIUNI
A fost decorat cu Ordinul Național Steaua României, în grad de ofițer în anul 2000 și cu medalia Onoarea Armatei Române în 2010.
Laureat al titlului Cavaler al Culturii Universale acordat de Fundația Europeană pentru Cultură cu sediul la Budapesta în 2005.
Laureat al Premiului Național pentru ilustrație de carte în 2003 și al Premiului internațional IBBY pentru ilustrație de carte pentru copii în anul 2009.
Laureat al Premiului Național al Organizației Pionierilor pentru grafică editorială și de carte în anii 1981 și 1983.
ȘOMII PATRIEI
Anul 1980 este anul de transformare a revistei Arici pogonici în Șoimii patriei, dedicate celor mai mici cititori din clasele I-IV. Revista va apărea timp de exact 10 ani, din ianuarie 1980 până în decembrie 1989 când Revoluția și schimbarea regimului politic din România va elimina toate publicațiile care făceau propagandă comunismului de tip naționalist al dictaturii ceaușiste. Între anii 1987 și 1990 au apărut 4 ediții ale „Almanahului Șoimii patriei” în care au fost publicate benzi desenate foarte frumoase.
Mai jos sunt două coperți ale revistei desenate de Valentin Tănase în ani diferiți, una apărută în numărul 6 din 1981, cealalta în numărul 4 din 1989.
Iată mai jos benzi desenate apărute în această revistă realizate de Valentin Tănase.
IZVORUL VITEAZULUI – 1981/2
Legenda despre unul dintre eroii neamului din timpul voievodului Litovoi este una dintre primele pe care le-am citit și păstrat din clasele primare, ca și Stejarul din Borzești și Cel mai tânăr căpitan. Legenda consemnată în volumul LEGENDE ȘI POVESTIRI ISTORICE de Petru Demetru Popescu relatează o faptă de vitejie a Mălin, un erou din timpul voievodului Litovoi, care a domnit în secolul al XIII-lea în Țara Românească. Mălin ține pe loc o ceată de 30 de tătari prin luptă eroică, în timp ce mama sa, Bucura, alertează pe domnitor cu privire la invazia dușmanilor. Pe înserat, când oastea condusă de Litovoi se întoarce la coliba Bucurei, află că tătarii au fost ținuți pe loc, dar cu prețul jertfei lui Mălin, căruia îi durară mormânt lângă un izvor zglobiu și îi puseră numele de „Izvorul viteazului”.
STEJARUL DIN BORZEȘTI – 1982
O POVESTE CU UN STUP DE ALBINE
ȘTEFAN CEL MARE, BIRUITOR ÎN LUPTA DE LA VASLUI
FATA DE LA COZIA – 1983
MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE
CEL MAI TÂNĂR CĂPITAN – LA ROVINE ÎN CÂMPII
Asemănarea celor 2 benzi m-a determinat să le postez împreună. Ele au apărut în ani diferiți în revista Șoimii patriei. Voievodul Mircea cel Mare este unul din personajele istorice preferate ale domnului Tănase din moment ce l-a imortalizat atât de des. Doar în Șoimii patriei au apărut 3 – 4 benzi cu Mircea cel Mare și bătălia de la Rovine, cu scenarii de Dumitru Almaș, Dumitru Radu Popescu sau chiar Mihai Eminescu, versuri din Scrisoarea III. Un alt personaj istoric preferat este Ștefan cel Mare și Sfânt care apare în multe benzi desenate, de obicei călare pe un cal alb, ca și Mircea cel Mare, calul alb simbolizând maiestatea călărețului care conduce oastea română aflată în luptă, eroul mereu biruitor, ca Harap-Alb sau Făt-Frumos din basmele românești. De altfel, calul este animalul sau tovarășul omului cel mai des desenat de maestrul Tănase atât în benzi desenate, cât și în fresce sau tablouri și imortalizat în sculpturile sale. Ștefan cel Mare este primul personaj istoric desenat de Valentin Tănase, dar nepublicat, încă din 1970.
În Povestiri istorice apare redat acest episod din imaginile de mai sus, dar desenele diferă, sunt alte unghiuri și detalii în care sunt înfățișate scenele tentativei de asasinare a domnitorului muntean. Vedem că în Cel mai tânăr căpitan, personajul Stroe are părul brunet, iar în La Rovine în câmpii el este blond.
VICTORIA DE LA POSADA
INIMĂ ROMÂNĂ – MOȘ ION ROATĂ ȘI CUZA VODĂ – 1986
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza reprezintă personajul istoric de debut al lui Valentin Tănase în anul 1972 în paginile revistei Cutezătorii, pe când era încă elev de liceu. Coperta numărului 3 din ianuarie 1972 și două planșe cu povestirea Dreptatea lui Cuza-Vodă le postez mai jos. Imaginile au fost postate prima dată pe blogul Cutezătorii, blog dedicat numai benzilor desenate apărute în revistele și almanahurile anilor 1960-1980. Blogul Cutezătorii nu îmi aparține și nu am nici revista respectivă în colecție ca să pot scana imaginile cu această bandă, dar este primul blog unde au apărut postate imagini cu benzi scanate din colecția mea în anul 2014. Ulterior au apărut în întregime alte reviste scanate din colecția mea pe blogul Arheolog TV, al cărui autor cu care sunt prieten mi-a construit primul blog Arheologia Copilăriei. Celelalte benzi de mai jos despre personajul Al. Ioan Cuza au fost publicate în Șomii patriei.
TUDOR ȘI TUDORAȘ – STEJARUL UNIRII
DECEBAL, REGELE DACILOR
STEAGUL CU CAP DE LUP
ZILE DE EROISM
DIN CARTEA UNIRII
Istoria poporului nostru constituie un șir neîntrerupt de lupte și jertfe pentru unirea în aceleași hotare strămoșești a tuturor fiilor săi.
LEGENDA BUCIUMULUI
În Șoimii patriei au apărut de-a lungul timpului câteva povestiri istorice de tip mixt de câte două pagini, adică o combinație între o poveste istorică ilustrată și bandă desenată. În interiorul revistei apare o pagină cu o parte a poveștii însoțită de un desen, iar pe ultima pagină apare continuarea poveștii sub formă de bandă desenată. Iată mai jos câteva.
TRICOLORUL
ALMANAHUL ȘOIMII PATRIEI
Cele patru ediții ale almanahului sunt adevărate bijuterii grafice pentru cei mai mici cititori din clasele primare. Cei mai talentați graficieni semnează numeroase ilustrații ce însoțesc povestioare și poezii: Albin Stănescu, Burschi Gruder, Ofelia Dumitrescu, Puiu Manu, Valentin Tănase. Benzile desenate nu lipsesc, desigur.
Ediția 1987 publică la paginile 16-17 o relatare cu titlul Povestea olarului, de Călin Gruia și două desene de Valentin Tănase, câte unul pe fiecare pagină, care însoțesc textul poveștii. La paginile 102 – 105 urmează alte două povestiri istorice. Prima se numește Legenda tricolorului, de Aurel Ciurunga, are câte un desen pe cele două pagini ale textului, iar a doua se numește Legenda horei, de Petru Demetru Popescu, tot cu două desene color realizate de același talentat grafician, Valentin Tănase.
Ediția 1988 publică la paginile 40 – 45 trei legende repovestite de G. Nestor însoțite de câte două desene color foarte frumoase, cu titlurile: Fata de la Cozia, Dragoș Vodă și zimbrul și Ștefan cel mare și copila din pădure.
Ediția 1989 are pe copertă un desen cu doi copii, șoimi ai patriei. Urmează la paginile 56 – 59 trei legende ilustrate de Valentin Tănase și relatate de Petru Demetru Popescu cu titlurile: Moștenirea, Cinste și omenie și Poveste despre unire, prima având două desene, iar celelalte câte unul.
Ediția 1990 publică la paginile 110-111 patru poezii educative însoțite de trei desene de Valentin Tănase, deși nu se menționează autorul lor. Îmi dau seama după stilul lor. La pagina 116 apare o serie de patru poezii despre zânele anotimpurilor, de Andrei Ciurunga și patru desene cu cele patru zâne în același stil Tănase.
TOP 3 BENZI DESENATE ȘOIMII PATRIEI
Pentru fiecare revistă voi face un top 3 sau 5 pentru benzile apărute în publicația respectivă inclusiv almanahul aferent. Iată topul meu pentru Șoimii patriei:
- ȘTEFAN CEL MARE, BIRUITOR ÎN LUPTA DE LA VASLUI
- STEJARUL DIN BORZEȘTI
- CEL MAI TÂNĂR CĂPITAN
CUTEZĂTORII
În România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial ia naștere organizaţia ”Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista ”Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în UAER – Uniunea Asociaţilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședinţă festivă, la care a participat toată conducerea de partid și stat, s-a hotărât înfiinţarea primelor detașamente de pionieri. Decizia se luase la plenara din 22-24 decembrie 1948 a Comitetului Central al Partidului Comunist Român”.
Pe data de 28 septembrie 1967 apărea primul număr al celei mai importante reviste pentru copiii României Socialiste, oficiosul Organizației Naționale de Pionieri, adică revista Cutezătorii, care timp de 22 de ani și 3 luni a informat pionierii despre activitatea organizației și activitatea politică a „celui mai iubit fiu al poporului”, a publicat multe articole științifice de istorie, civilizație, geografie, biologie, sport etc. și pe ultima pagină, de obicei, câte un episod din minunatele benzi desenate realizate de artiști precum Valentin Tănase, Puiu Manu, Albin Stănescu, Sandu Florea, Livia Rusz, Sorin Anghel, Teodor Bogoi, Ion Deac-Cluj și scenariști ca Dumitru Almaș, Costache Anton, Constantin Diaconu, Vasile Mănuceanu, Ovidiu Zotta, Vlaicu Bârna, Dumitru Radu Popescu etc. Am apreciat foarte mult articolele științifice scrise de doamna Ecaterina Roșca cu care am avut onoarea să fiu vecin la sfârșitul anilor 1970. Mi-o amintesc doar după ce am revăzut-o ani mai târziu, pentru că la 3-4 ani îmi era greu s-o țin minte deși locuiam în același imobil, din ce mi-au povestit părinții. Ei știau atunci unde lucrează doamna Roșca. Doamna Roșca a continuat să scrie articole și în Universul copiilor începând cu 1990, dar de mulți ani nu am mai ținut legătura, nu mai știu ce face dânsa în prezent.
Cu apariție săptămânală, mai rar bilunar sau lunar în timpul vacanțelor de vară din a doua jumătate a anilor 1980, revista publică 1-2 pagini de bandă desenată, uneori chiar mai multe, iar alteori niciuna. Spre deosebire de Șoimii patriei, care publică maxim 2 planșe sau 2 pagini cu o povestire în bandă desenată pentru cei mai mici cititori, în revista Cutezătorii cât și în Luminița sau almanahuri apar seriale de 6, 8, 10, 16 sau chiar 22 de episoade. Și aici, ca și în Șoimii patriei, benzile de inspirație istorică, aventuri sau cele științifico-fantastice sunt cele mai apreciate de elevii de gimnaziu din perioada comunistă din anii 1970-1980. Revista a avut și almanah între anii 1980-1990 în care s-au publicat povestiri întregi în bandă desenată, în special de aventuri.
Revista Jobarat a apărut între aceeași ani ca și Cutezătorii și era varianta în limba maghiară a acesteia. Trebuie să menționez aici că cele două ediții nu sunt identice 100%, am găsit benzi desenate de graficieni de limba maghiară care nu apar în Cutezătorii sau alte articole. Același lucru pot să-l afirm și despre revistele Napsugar (Luminița) și A haza solymai (Șoimii patriei). Despre aceste diferențe voi face o postare separată.
Revista Cravata roșie, care își înceta existența, în ultimul său număr din septembrie 1967 anunța apariția unei noi reviste care îi lua locul celei care apărea din aprilie 1953 exact după moartea lui I.V. Stalin, primul număr fiind numerotat cu 7 după ce între ianuarie și martie apăruseră bilunar 6 numere din Pogonici. La început Cravata roșie, continuatoarea revistei Pogonici apare tot bilunar, apoi din anul 1954 cu o apariție lunară, la fel ca Luminița și Arici Pogonici. Tot atunci și-a încetat apariția ziarul Scânteia Pionierului. Probabil că Nicolae Ceaușescu a dorit să facă o departajare față de primele două decenii comuniste dintre 1945 și 1965, la fel cum s-a făcut după moartea lui Stalin cu Cravata roșie în loc de Pogonici. Startul Epocii de Aur l-au dat această nouă publicație și planul de creștere a populației prin Decretul 66 cu interzicerea avorturilor. Copii acestei epoci au crescut o dată cu revista la care erau aproape obligați să se aboneze la școală. Încă mai țin minte că abonamentul trimestrial era de 13.50 lei, iar profesorul meu de matematică aducea revistele la clasă în catalogul clasei.
Între 1969 și 1974 a avut o pereche științifică intitulată Racheta cutezătorilor cu apariție lunară. În total au apărut 60 de numere în cei cinci ani de existență.
În zilele noastre continuă să apară Cutezătorii și Luminița, dar au cu totul alt conținut decât în anii Epocii de Aur, bineînțeles.
Prima bandă realizată de Valentin Tănase ca absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu și redactor artistic al revistelor Cutezătorii și Start spre viitor se numește BUREBISTA și a apărut în anul 1980. Scenariul a fost scris de Vlaicu Bârna.
„Căpetenia uneia dintre uniunile tribale ale geto-dacilor, murind, îi lasă fiului său Burebista grija de a strânge sub conducerea sa pe toți dacii.”
Despre acest personaj istoric au apărut 4 benzi desenate la începutul anilor ’80 când se împlineau 2050 de ani de la „făurirea primului stat centralizat și independent dac sub conducerea lui Burebista”, așa cum eram învățați la școală și în presa comunistă. Seria desenată de V. Tănase a avut 21 sau 22 de episoade apărute în Cutezătorii din 1980 din care am postat două mai sus, dar care a apărut și în albumul care a fost expus la expoziția Valentin Tănase de la Muzeul de Istorie București (Palatul Suțu) din ianuarie 2019, album de care am aflat abia atunci. Cred că a fost singurul album B.D. apărut înainte de 1989 al dânsului. Despre celelalte trei benzi despre regele Burebista, desenate de Sandu Florea voi scrie în episodul dedicat acestui artist grafician.
ÎNTÂLNIRE ÎN SPAȚIU – 1980-1981
TEMERARII SPAȚIULUI – 1982
MIRCEA, DOMNUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI – 1982
În anul 1982 a apărut primul serial dedicat domnitorului muntean care a constituit o stavilă de netrecut pentru otomanii în fruntea cărora s-a aflat semețul sultan Baiazid zis și „Fulgerul”. Mai jos o planșă din Cutezătorii și una din Jobarat, ediția în limba maghiară a revistei pionierilor români. Scenariul a fost scris de Dumitru M. Ion și a avut 10 episoade.
„Noi îl știm din cărțile de istorie, din legendă și din adevărurile care au trăit peste veacuri. Îl chema Mircea cel Bătrân – poate fiindcă înțelepciunea sa a fost aceea a unui bătrân, înțelepciunea moștenită de la bunicii și străbunicii Basarabi, cei care au adunat un neam, i-au dat mare și multă cinstire și izbândă și i-au apărat moșia și nevoile.”
NEÎNFRICAȚII – 1983
A apărut în 1983 în 8 episoade, scenariu Costache Anton, desene V. Tănase și Radu Vintilescu.
„Isprăvind școala de ucenici și intrând lucrător la depoul de locomotive, Ștefan, fratele meu mai mare, a început să poarte lucrurile tatei. Întâi i-a luat bicicletă și lădiță din lemn de cireș. Apoi scurtă de doc și șapcă albastră cu carouri albe. Când se întorcea de la lucru, întâi deasupra gardului îi apărea șapca. Eu credeam că e tata și alergam să-l întâmpin. Dar tata era concentrat.
Așa treceau zilele în primavara aceea. Noi, copiii, n-aveam nici o grijă. Grijile erau ale celor mari. Ștefan se întorcea tot mai întunecat de la lucru, unchiul lui Smărăndoaie fusese arestat. Se facuseră arestări în tot cartierul în legătură cu explozia de la fabrica de vagoane și cu manifestele lăsate să zboare peste oraș din turnul primăriei.”
OȘTENII LUI MIHAI VITEAZU – 1983
Un serial în 18 planșe desenate de Valentin Tănase și încă una apărută, după un concurs de benzi desenate, realizată de Gabriel Zăbavă, un elev de clasa a VIII-a din Câmpulung Muscel, a cărui planșă este postată mai jos și totodată mărturia lui Gabriel despre această planșă:
Când am văzut episodul din seria ,,Oștenii lui Mihai Viteazul,, postat pe blog “Cutezătorii”, emoțiile au fost la fel de mari ca în urmă cu 26 de ani, iar povestea legată de episodul respectiv începe cu ceva ani în urmă, odată cu apariția în revista Cutezătorii a serialului ,,Burebista”, desenat de Valentin Tănase. Văzând acele desene am devenit pe loc un fan iremediabil al benzilor desenate, dar mai ales al lui Valentin Tănase. Îmi plăceau așa mult desenele încât în fiecare săptămână reproduceam banda desenată respectivă. Așadar am crescut desenând serialele din revistă, iar când seria din ,,Oștenii lui Mihai Viteazul”, s-a terminat eram pregătit pentru concurs. Îmi amintesc că am trimis 4 episoade, dar a fost publicat doar unul, și acela ușor modificat și retușat. Oricum nu-mi venea să cred, iar peste mai mulți ani am avut ocazia să-l întâlnesc pe Valentin Tănase la salonul B.D.1997, ținut în Brașov.
Încă de la primul număr, revista a început să publice seria „Dan Buzdugan”, erou care se va metamorfoza de-a lungul timpului sub penelul mai multor artiști: Livia Rusz, Puiu Manu, Vintilă Mihăescu, Valentin Tănase. Ca și Dorel cu enigmele lui, Dan Buzdugan devine un erou preferat al marilor creatori de benzi desenate. Buzduganul este arma populară se pare a eroilor cel puțin din timpurile marilor voievozi români. Un alt erou legendar intrat în folclorul urban aș zice se numește Haplea, creat de Nae Batzaria și Marin Iorda(che) în anii 1930 în revista Universul copiilor.
Iată caseta introductivă a acestui serial care continuă aventurile lui Dan Buzdugan:
„După isprăvile de la Constantinopol, unde fusese trimis de stolnicul Stroe Buzescu, dar mai ales după neobișnuitele fapte de arme de la Călugăreni, unde Sinan Pașa a fost învins de armata lui Mihai Viteazul, Dan, datorită celor două buzdugane de care nu se despărțea niciodată, ajunge atât de vestit, încât oștenii voievodului Mihai se mândreau cu prietenia lui. Dar mai ales prieten bun era Dan Buzdugan cu Gruia lui Novac, și el tot tânăr și viteaz oștean al voievodului Mihai.
Iarna anului 1595 era grea, fiindcă odată cu crivățul se abătuseră asupra țării tătarii nogai.”
BRIGADA ÎNDRĂZNEȚILOR – 1985
Anul 1985 începe cu o bandă despre sudori, cu scenariu de Ilie Tănăsache, desene de Valentin/Liana Tănase
„În orașul C. se construiește o nouă și mare cetate de foc a României. La chemarea oțelului se adună aici, de pe marile șantiere, și echipa de tineri uteciști a meșterului comunist Grigore Bentu.”
TAINA PERGAMENTULUI – UN DAC LA ROMA
Serialul de benzi desenate a fost publicat în 1986 în 17 episoade desenate de Valentin Tănase și Radu Vintilescu, iar scenariul a fost scris de Tudor Popescu.
Pentru această bandă istorică apărută în Cutezătorii am ales să postez 5 imagini cu planșe prezente la Expoziția de benzi desenate Valentin Tănase din ianuarie-februarie 2019. Primele 4 sunt originale alb-negru care au și însemnări pe margine, câteva din puținele planșe păstrate cu benzi desenate. Din nefericire, multe planșe originale s-au pierdut, trimise fiind diverselor edituri care le-au publicat. Din câte țin minte, în revista Cutezătorii se amintea că materialele nepublicate nu se restituie posesorilor, dar se pare că și multe dintre cele publicate au avut cam aceeași soartă. Desigur că în anii ’80 trebuia să trimiți planșe originale redacțiilor pentru a fi publicate, neexistând aparate Xerox de copiat. Domnul Tănase mai are puține astfel de planșe originale cu benzi desenate din anii ’80. Alte planșe originale pot fi în colecțiile particulare ale celor care le-au primit cadou de la domnul Tănase. Ultima imagine este un original color și este aceeași planșă ca și una dintre cele 4 originale necolorate de mai jos.
„Traian anunță oștirea că senatul l-a declarat pe Decebal dușman al Romei și hotărăște să pornească împotriva Daciei. Decebal așteaptă înfruntarea, decis să lupte pe viață și pe moarte. Ajunși la Tapae, romanii nu întâlnesc decât păduri, munți și… liniște. Decebal îi lasă să creadă că nu-i așteaptă nimeni și abia când armatele romane sunt aproape, pornește atacul.”
OPERAȚIUNEA DELTA – 1986
În primele luni ale anului 1986 se publică serialul de 9 planșe, cu scenariu de Ion Costin, desene de V. Tănase și Radu Vintilescu.
„Între brațele Dunării, la vărsarea ei în mare, se află fascinanta împărăție a Deltei, în care ghiolurile, plaurii, grindurile, pădurile de sălcii sau cele cu vegetație tropicală, dunele de nisip, hățișurile imense ale stufărișurilor găzduiesc o nemaiîntâlnită lume de viețuitoare, multe ciudate, ce se găsesc doar aici.
Întâmplările, unele dramatice, pe care vi le vom înfățișa în serialul nostru desenat, evidențiază dragostea copiilor ce locuiesc pe aceste mirifice plaiuri ale țării, față de natura monumentală a patriei, curajul, dăruirea și spiritul lor de sacrificiu, căldura sufletească cu care ei, atunci când e nevoie, întind o mână de ajutor viețuitoarelor Deltei, aflate dintotdeauna într-o aprigă și zbuciumată luptă pentru existență.
Povestirea începe într-o zi a vacanței de iarnă, când o mamă îl anunță îngrijorată pe dirigintele clasei că atunci când s-a întors de la lucru nu și-a găsit fiul acasă.”
CRONICĂ DE VITEJIE – 1987
Publicată în anul 1987 în 8 planșe, cu scenariu de Dumitru Almaș, desene V. Tănase și Radu Vintilescu.
Iată două planșe originale alb-negru cu banda istorică inspirată din Războiul de Independență publicată în Cutezătorii în anul 1987 cu ocazia aniversării a 110 ani de la cucerirea independenței față de Imperiul Otoman.
„În acest an (1987, n.n.) întreaga națiune sărbătorește 110 ani de la cucerirea Independenței de stat a României, victorie istorică obținută prin lupta ostașilor români, a întregului popor, care au dovedit un eroism legendar.
În satul Oanţa de pe Valea Bistriței, trăia flăcăul Vasile Mohor. Pe meleagurile Făgărașului, aflat atunci sub stăpânirea imperiului austro-ungar, își avea stâna ciobanul Pătru al lui Văsieş.”
COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT
Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne este unul dintre cei mai cunoscuți români din lume. Iată o bandă de 10 planșe desenată de Valentin Tănase, scenariu Nina Stănculescu, apărută în Cutezătorii în anul 1987 și intitulată Coloana fără sfârșit.
„La sfârșitul secolului trecut (al XIX-lea, n.m.), într-un sat din Gorj, Hobița, la poalele Carpaților, s-a născut în anul 1876 cel ce avea să devină marele sculptor Constantin Brâncuși. El a dus faima țării noastre în toate colțurile lumii, deschizând artei moderne universale un drum luminos și temeinic, care pornește din însăși frumusețea ținuturilor lui natale.”
MICUL TIPOGRAF – 1988
În anul 1988 se împlineau 140 de la Revoluția de la 1848. Iată un serial în 13 episoade dedicat evenimentelor din acel an, cu scenariu de Sever Noran, desene de V. Tănase și Radu Vintilescu.
„Martie 1848. Nicolae Bălcescu se află la Sibiu. Meșterul tipograf Marin, împreună cu ucenicii săi, Ionică și Fănel, se duc tot acolo, cu treburi la o tipografie.”
PRIMUL ZBOR – 1988
În 1988 revista publică o altă bandă desenată în 8 planșe dedicată întâiului aviator român, Traian Vuia, scenariu de Ilie Traian.
„La puțini ani după începutul secolului XX, s-a desprins de pământ cu propriile-i mijloace de bord și a zburat spre înălțimi cel dintâi avion din lume, la manșă aflându-se însuți constructorul său, avocatul român Traian Vuia, omul a cărui activitate stă la baza aviației mondiale. Puțini dintre cei pe care Traian Vuia îi ajuta cu știința sa juridică știau că tânărul avocat este în același timp un neobosit cercetător în domeniul aeronauticii. Revistele din străinătate îi aduceau vești despre diferitele proiecte ale constructorilor de aparate de zburat. Nici unul dintre acestea nu era edificator. Traian Vuia avea un proiect mult mai îndrăzneț și era hotărât să-l pună în aplicare.”
TREPTE SPRE MAREA UNIRE
Un serial de 7 planșe din 1983 despre etapele sau treptele care au condus la Marea Unire din 1918, cu evocare de Vlaicu Bârna, desene de V. Tănase și Radu Vintilescu.
NEUITATA ZI A UNIRII DIN 1859
ENIGMELE LUI DOREL
CUTEZĂTORII PRINTRE NOI
PRINȚESA DIN SEGA
Almanahul CUTEZĂTORII a publicat o singură bandă desenată de Valentin Tănase.
Ediția 1981, la paginile 60–77 publică SUB STEAGUL LUI ȘTEFAN CEL MARE, 18 planșe, scenariu de Costache Anton, desene de Liana Tănase.
Liana sau Liliana Tănase a fost prima soție a lui Valentin Tănase, decedând încă de tânără. Nu știu exact contribuția ei la realizarea benzilor pe care apare numele ei, desigur stilul lor este același cu cele pe care apare numele lui Valentin Tănase, dar din cauza impozitelor mari pentru artiști plasticieni, a semnat unele din benzile sale împreună cu Liana Tănase și cu Radu Vintilescu, un prieten al lui. În cazul de față apare numai numele Liana Tănase ca și desenator. Cu a doua soție, Claudia, domnul Valentin este căsătorit din anul 1989, așa cum este menționat pe pagina sa de Facebook.
„Se strângeau holdele a 13-a oară de când urcase în scaunul Moldovei Măria Sa Vodă Ștefan. Țara cunoștea clipe de tihnă și bunăstare, ca în vremea de demult a lui Alexandru cel Bun. Căile de negoț erau libere și bine păzite. Turme albe de mioare împânzeau obcinele, pe izlazuri largi ori în lungul râurilor se prășeau cirezi de vite și herghelii de cai. În livezi, merele își întorceau spre soare obrazuri roșii.”
TOP 5
- Mircea, Domnul Țării Românești
- Oștenii lui Mihai Viteazul
- Taina pergamentului – Un dac la Roma
- Burebista
- Sub steagul lui Ștefan cel Mare
LUMINIȚA
Cea mai lungă apariție neîntreruptă a avut-o revista Luminița, între 1953 și 1989, apoi reluată în ultimii ani.
În această revistă a apărut serialul PLANETA LIANELOR în anul 1983, cu scenariu de Horia Aramă, desene de Liana/Liliana Tănase.
PLANETA DE GHEAȚĂ
PODUL DE LA DROBETA
O bandă pe două pagini cum erau multe în revista Luminița, cu scenariu de Horia Aramă și desene de Valentin Tănase.
„Roma era uimită de hotărârea lui Traian, de a construi un pod uriaș, care presupunea o cheltuială fără precedent. În trecut fluviul fusese traversat pe poduri de vase și chiar cu piciorul, iarna, în vremea înghețului. Apolodor din Damasc a trecut de îndată la trasarea planurilor. Cunoștea bine locurile când, în urmă cu cinci ani, pornise lucrările canalului navigabil de ocolire a Porților de Fier. Podul era însă o lucrare cu mult mai dificilă…
Ultimele cercetări indică faptul că podul construit de Apolodor avea 1134,9 metri lungime și 14,55 metri lățime. El se sprijinea pe 20 de picioare de piatră, lungi de 33 metri și late de 18-19 metri. Deschiderea arcurilor era de 33 metri, iar înălțimea lor permitea trecerea oricărei nave fluviale a timpului. Portalurile, în formă de arc triumfal, erau împodobite cu trofee, chipuri de zei și împărați.”
MIHAI VITEAZUL VOIEVOD AL TUTUROR ROMÂNILOR
Dumitru Almaș semnează scenariul acestei benzi de două planșe cu momentele cele mai importante ale Unirii din 1600.
„Cinstim și slăvim numele lui Mihai Viteazul pentru că a condus oștirea română cu mare pricepere și a câștigat mari victorii împotriva multor dușmani. Pentru că, în momentele cele mai grele ale bătăliilor s-a avântat în luptă ca un leu, doborând mulți dușmani și însuflând curaj ostașilor. Dar mai ales cinstim numele său pentru că el a fost cel dintâi voievod care a unit toți românii într-o singură țară sub aceeași ocârmuire.”
CĂLUGĂRENI-GIURGIU
O povestire în două planșe publicată în Luminița, probabil în 1985, cu scenariu de Petru Demetru Popescu, desene de Valentin Tănase
„Glorioase au fost bătăliile purtate de români sub conducerea vajnicului Mihai Vodă Viteazul. Dintre toate au strălucit însă cu măreție cele de la Călugareni și Giurgiu. Ele sunt atât de strâns legate încât biruința obținută la Călugăreni a devenit deplină abia după cea de la Giurgiu.”
TOP 3
- Planeta lianelor + Planeta de gheață
- Mihai Viteazul Voievod al tuturor românilor
- Călugăreni – Giurgiu
START SPRE VIITOR
Între anii 1980 – 1983 Valentin Tănase realiza prezentarea artistică a acestei reviste tehnico-științifice pentru pionieri. Iată câteva coperți frumoase desenate foarte detaliat de artist, o adevărată colecție de picturi în miniatură care i-au încântat și pe amatorii de știință și tehnică care au învățat din această revistă. În prima imagine apare desenat primul astronaut român care a călătorit în spațiu, Dumitru Prunariu, eveniment petrecut în anul 1981.
POVESTIRI ISTORICE
O carte în trei volume fundamentale pentru mine, pe care am avut șansa să le citesc din clasele primare, trilogie care mi-a format gustul pentru istorie.
Iată mărturia lui Valentin Tănase despre Povestiri istorice în postfața ediției din 2015:
„Există cărți care au o viață a lor proprie, trăind dincolo de vremuri și generații, rămânând ca repere afective în memoria cicitorilor de toate vârstele și făurindu-și un destin rareori imaginat chiar de creatorii lor. O astfel de carte este Povestiri istorice de Dumitru Almaș, pe care am avut onoarea și șansa să o ilustrez.
Nu eram încă la școală și nu învățasem încă să citesc, când am primit în dar o carte frumos ilustrată despre Ștefan cel Mare. A fost cartea copilăriei mele, întipărită atât de adânc în memorie, încât Ștefan cel Mare a devenit, de atunci, eroul meu. Îmi doream în acei ani să pot face și eu cândva o carte desenată a viselor copilăriei cu voievozi, feți-frumoși și fapte eroice.
Au trecut anii. Devenisem un tânăr artist în căutarea drumului spinos al devenirii prin artă. Mi s-a propus atunci ilustrarea unui volum ambițios adresat copiilor care să cuprindă o incursiune în întreaga noastră istorie, într-un limbaj și o reprezentare vizuală accesibilă vârstelor fragede. Numele autorului era unul de prestigiu: Dumitru Almaș, autorul manualului meu de istorie de clasa a IV-a, manual pe care l-am iubit, păstrându-l și astăzi. Citisem multe alte lucrări ale sale, fiind și un abonat al revistei Magazin istoric, iar istoria se număra printre pasiunile mele. Aveam deja o experiență în domeniul graficii de carte. Ilustrasem mai multe volume la edituri de notorietate. De data aceasta propunerea însemna însă altceva. Am trăit sentimentul că această propunere putea fi șansa împlinirii acelei cărți pe care o visasem în copilărie.
Am așteptat cu emoție prima întâlnire cu Dumitru Almaș. Îmi imaginam distanța și autoritatea pe care o presupunea prestigiul profesorului universitar și scriitorului de renume. În loc de acestea, am cunoscut un bărbat cald, direct, degajat. Sobru, de statură potrivită, cu gesturi măsurate și o privire vie, iscoditoare, Dumitru Almaș era acel interlocutor sincer, calm, nesofisticat, cu tonul bland și sonor al marilor povestitori de odinioară. Dialogul nostru s-a înfiripat direct și firesc, încă din acea clipă. În glasul său vechii voievozi prindeau viață, iar istoria nu mai era o înșiruire rece de ani și evenimente, ci o poveste captivantă la care eram martori direcți.
Cartea s-a născut încetul cu încetul. Stabilisem să ne întâlnim săptămânal pentru a discuta schițele desenate la textele povestirilor. În ziua de întâlnire, profesorul privea cu luare-aminte tot ceea ce desenasem timp de o săptămână. Luând ca punct de plecare fiecare schiță, maestrul făcea atunci o incursiune spontană în aspectele cunoscute și, mai ales, necunoscute ale evenimentului reprezentat. Erau adevărate lecții de istorie, din acelea care nu pot fi citite în manuale. Schițele se îmbogățeau astfel cu detalii de profunzime, iar ilustrațiile finale, pictate, deveneau mai reale și mai veridice. Dumitru Almaș făcea rareori observații, dar de fiecare dată pertinente, cu ton cald, blajin. Ele se refereau îndeobște la costume, detalii, atitudini, încadrarea corectă în epocă, fără a-mi îngrădi în nici un fel viziunea artistică personală, ci dorind mai degrabă să surprindă mai adânc spiritul vremurilor și personajelor. Cu timpul, dialogul nostru a devenit atât de strâns, încât îndrăzneam să îi propun și eu profesorului teme pentru noi povestiri, care să îmi permită realizarea unor ilustrații mai dinamice și mai spectaculoase. Pentru a fi mai convingător îi prezentam schițe și idei personale care nu se refereau la textul său. Dumitru Almaș le privea fără să spună nimic, iar la următoarea întâlnire îmi aducea, zâmbind, textul la schița imaginată de mine. A fost cu adevărat o carte plăsmuită din comunicarea directă și profundă între autoritatea și sensibilitatea scriitorului cu adâncă experiență și imaginația și elanul tinereții ilustratorului, aflat la început de drum.
Anii realizării Povestirilor istorice au fost magici. Viața mea, în acea perioadă se scurgea între întâlnirile săptămânale cu Dumitru Almaș, consultarea bibliotecilor și arhivelor și lucrul la planșetă și șevalet. Deseori, dimineața mă găsea la masa de lucru, cu pensula în mână, dialogând cu Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza-Vodă sau eroi anonimi ai istoriei. Nu mai trăiam în realitate, ci în întortocheatele meandre ale timpurilor apuse. După ce am pus ultima tușă de culoare la ultima povestire, după ce profesorul mi-a strâns mâna cu zâmbetul său cald și după ce am putut răsfoi filele proaspăt tipărite, mirosind încă a cerneală, ale Povestirilor istorice, am înțeles că aceasta era cartea visată în copilărie.
Copiii de ieri care citeau Povestirile istorice sunt părinții de astăzi și au acum ocazia de a le oferi copiilor lor cartea ce le-a însoțit propria copilărie. Îmbrăcat în haine noi, volumul Povestiri istorice începe un nou drum către întâlnirea cu cititorii săi, căci atâta timp cât va exista copilăria unei noi generații, vor trăi și legendele cu marii voievozi de altădată.”
Între 1981 și 1983 a realizat ilustrația și concepția grafică a trilogiei pentru care a primit mai multe premii naționale. Până în momentul de față, din punctul meu de vedere, o consider opera grafică de căpătâi a întregii sale cariere în ceea ce privește publicațiile pentru copii pe care le-a realizat. Din câte știu este cea mai reeditată carte cu relatări istorice pentru copii din România.
Prima ediție apare între 1982 și 1984 în 3 volume sau 3 părți la editura Didactică și Pedagogică. Eu am primul volum, edițiile 1982 și 1987, volumul II, ediția 1987, volumul III, ediția 1984. După 1989 s-a reeditat în maxim două volume de antologie. Desigur că din edițiile de după 1989 au dispărut povestirile comuniste, inclusiv coperta care prezenta un grup de pionieri și șoimi ai patriei în fața Monumentului eroilor de la Carei, probabil cu ocazia Zilei Naționale de la 23 august omagiind eroii care s-au jertfit în Al Doilea Război Mondial.
În 2005 au apărut două volume cu titluri diferite la editura Nicol cu desene de Șerban Andreescu, doar coperțile realizate de Valentin Tănase. În 2016 au apărut două volume noi de antologie la editura Agora, care au pe coperți pe Ștefan cel Mare pentru primul volum și intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia pentru al doilea, însă nu sunt aceleași desene ca și cele din primele ediții originale, ci sunt refăcute cu alte detalii. Prezentările grafice sunt noi, iar pe lângă desenele din prima ediție, la sfârșitul fiecărei povestiri sunt altele realizate mai recent care sunt legate de povestirea respectivă. Practic volumul II din ediția 2016, cel cu Mihai Viteazul pe copertă este al patrulea din serie, care cuprinde povestiri noi. Chiar și ediția 2005 în două volume diferă de celelalte având pe copertă domnitorii noștri cei mai importanți, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza și în fundal sau în plan secund pe Decebal și Traian, personajele preferate ale lui Valentin Tănase.
Mai jos sunt două planșe care fac parte din al doilea volum al primei ediții originale, planșe care erau afișate pe pereții școlilor, probabil în cabinetele de istorie. La școala din cartierul Dorobanți, unde am învățat eu, era un astfel de cabinet de istorie dotat chiar cu o sabie de Toledo și o bibliotecă de istorie. Pe hol, în fața ușii de intrare a cabinetului trona un bust imens din piatră, de vreo 2 metri, al lui Alexandru Vlahuță. Nu lipseau colecția Magazin istoric și monumentala operă a lui Lenin cu coperți maroniu închis în vreo 40 de volume. Eu și colegii mei foloseam aceste volume de Lenin pe post de fileu, fiind groase și stabile, când jucam tenis de masă pe mesele din cabinetul respectiv. Au existat și planșe ca cele de mai jos, pe care domnul Tănase mi le-a semnat personal. Eu le am de doar câțiva ani. Mai am una cu împăratul Traian. Aceste 3 planșe, cele 3 volume de Povestiri istorice și 2 manuale de limba română le consider ca cele mai importante piese din colecția mea, opere realizate de maestrul și eroul care mi-a colorat copilăria anilor ’80 atât de frumos !
„Am scris această carte anume pentru cei mici, care n-au ajuns încă în clasa a IV-a, când încep a învăţa istoria patriei după manual. Mărturisesc: n-a fost o treabă uşoară. Dar m-am ostenit a o alcătui dintr-o stăruitoare poruncă lăuntrică, numită râvna de a ajuta micuţii noştri preşcolari şi şcolari, copiii noştri dragi, să înceapă a desluşi, încă din fragedă pruncie, câte ceva din adevărul istoriei şi din lumina legendelor patriei. Mi-a plăcut a mă osteni scriind-o, cu gândul de a-i face să simtă, încă din anişorii când abia deschid ochii asupra lumii, că au bunici şi străbunei vrednici care se cuvine a fi iubiţi şi respectaţi. Că au o patrie a lor, apărată, îmbogăţită şi înfrumuseţată de aceşti moşi şi strămoşi. Că patria aceasta, România, are o istorie de muncă, de creaţie, de luptă şi eroism pe care datori sunt şi ei a o cunoaşte şi a o iubi, cum se iubesc pe sine. Că dragostea de ţară trebuie să fie aidoma tuturor simtămintelor cu care s-au născut şi în care trebuie să crească: adâncă, serioasă, demnă, nobilă.” Dumitru Almaș
Vineri, 20 mai 2016, artistul Valentin Tănase a deschis la Cercul Militar din Craiova expoziţia „Efigii istorice”. Cu această ocazie a lansat volumul ilustrat de domnia sa Povestiri istorice, de Dumitru Almaş, editat anul trecut la editura Agora din Bucureşti.
Au apărut și alte variante cu același titlu, dar alți autori. În 1972 la editura Ion Creangă, apare un volum de Povestiri istorice ilustrat de Ion Deak-Cluj în 408 pagini, format mic. În 2010 apare o ediție cu titlul Povestiri istorice, scrisă de Petru Demetru Popescu și ilustrată de Gabriel Poenaru, la editura Flamingo Junior, 128 pagini.
Manuale școlare de Limba și Literatura Română
Generațiile anilor ’80 și ’90 au fost binecuvântate să învețe limba și literatura română după două manuale bogat ilustrate de Valentin Tănase, apărute în a doua jumătate a deceniului 9. Eu am început clasa a V-a în 1987, deja apăruse seria Povestiri istorice, iar din 1987 cel puțin am putut beneficia de noile manuale de mai jos după care am învățat limba și literatura română. Acestea sunt cărți fundamentale ale copilăriei mele, care mi-au format gustul pentru literatura și istoria României. De aceea l-am catalogat ca DASCĂL pe cel care le-a ilustrat atât de frumos. Fără aceste ilustrații frumos colorate materiile respective ar fi fost mult mai puțin atractive pentru mine, nu știu alții cum sunt, vorba lui Ion Creangă. Dacă ne uităm cu atenție la coperți și la ilustrațiile din interior vedem că diferă puțin, deși se referă la aceeași lecție sau subiect din manual, dovadă că s-au realizat mai multe planșe, cel puțin două, una pentru copertă și cealalta pentru lecția respectivă din manual.
Al treilea manual la care Valentin Tănase a avut o contribuție grafică importantă este cel de Limba Română pentru clasa a III-a, apărut în anul 1997 la editura Aramis.
ALMANAHUL COPIILOR
Între 1978 si 1990 apare Almanahul Copiilor, supliment al Uniunii Scriitorilor din Romania.
În ediția 1983 a apărut banda intitulată Maelstrom în 10 planșe. Mai jos postez una dintre ele care poartă semnătura personală Valentin Tănase.
„La 17 mai 1991, ora 19.04, orașul norvegian Oslo s-a trezit în beznă. Luminile caselor s-au întunecat, mii de oameni au rămas blocați în lifturi, în metrou, telefoanele au amuțit, ca și radioul și televiziunea. Toate activitățile care presupuneau alimentare cu energie electrică au fost întrerupte. Din același motiv și-a întrerupt lucrările și conferința europeană a energiei, care își desfășura lucrările în frumoasa primărie a capitalei norvegiene.
Profitând de ocazie, reporterii prezenți au luat câteva interviuri la lumina… brichetelor. Interviurile au fost difuzate a doua zi, când lucrurile au intrat în normal.”
În ediția 1985 a apărut Lacul blestemat în 9 planșe, din care prima este semnată personal de maestrul Tănase
Ediția 1987 publică basmul PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR, cu scenariu de Petre Ispirescu
ALMANAHUL VACANȚA CUTEZĂTORILOR
În vacanțele de vară din anii 1988 și 1989 au apărut două almanahuri foarte frumoase și interesante dedicate aproape în întregime benzilor desenate. Erau almanahuri supliment ale revistei Cutezătorii, revista având alte ediții de iarnă de almanah cu același titlu și care apăreau în luna decembrie pentru anul următor. Așa se explică apariția în decembrie 1989 a almanahurilor Copiilor, Șoimii patriei și Cutezătorii edițiile 1990. Fiind promovate și în paginile revistei, am așteptat cu nerăbdare apariția lor cumpărându-le personal de la chioșc și cred că n-au avut un tiraj foarte mare, nu se găseau la toate chioșcurile de presă, ca dovadă că și în ziua de azi sunt foarte greu de găsit pe siturile cu anunțuri de vânzări. Eu le-am păstrat cu grijă din anii copilăriei, de la vârsta de 12-13 ani cât aveam atunci.
În ediția 1988 a apărut câte o bandă științifico-fantastică intitulată
ÎNTÂLNIRE ÎN SPAȚIU
Scenariu de Horia Aramă
„Anul 2020. La 10 ani de la prima lor aventură, veteranii explorării lui Marte se întâlneau ca de obicei la clubul marțienilor. Publicul umplea sala. Val urma să țină o comunicare științifică.”
În ediția 1989 au apărut două benzi, una istorică și una de aventuri
VICTORIA
Scenariu de Mihai Stoian
„23 august 1944…ora „H” e aproape. La ora 18 se va transmite: operațiunea „Pajura” (parola de alarmare a trupelor și de pregătire în vederea acțiunii); la ora 18.30 se va transmite: „Stejar, extremă urgență!” (parola la primirea căreia unitățile militare trebuie să se deplaseze la obiectivele dinainte stabilite) și formațiunile de luptă patriotică sunt consemnate, gata să colaboreze strâns cu armata pentru a asigura izbânda revoluției de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă, inițiată și condusă de Partidul Comunist Român. Formațiunile patriotice păzesc fabricile, căile ferate, spitalele, școlile, instituțiile de orice fel. E nevoie de ordine și disciplină, de spirit de sacrificiu, de inițiativă și ingeniozitate, astfel încât surpriza inițială să fie exploatată la maximum. Personajele povestirii noastre sunt imaginare, însă faptele lor se inspiră din multe întâmplări reale…”
NUFĂRUL DE AUR
Scenariul a fost scris de Ioan Ionașcu
UNIVERSUL COPIILOR
Dintre toate revistele pentru copii românești apărute în secolul XX Universul copiilor a avut cele mai multe numere apărute între 1923 și 1998, cu întrerupere între 1949 și 1989. Până în 1949 această revistă apărea săptămânal, apoi din 1990 săptămânal, bilunar sau lunar până în 1996. Practic revista a dispărut după încetarea din viață a domnului Ovidiu Zotta, redactorul-șef al ei. Eu personal am văzut un număr din 1998, de aceea am scris că a apărut până în 1998.
INSPECTORUL FLORENTIN
Scenariu de Sandu Alexandru, apărută în 1992
O bandă desenată apărută după 1989 și inspirată din celebrul serial din revista PIF, Doctor Justice. După 1989 varietatea subiectelor se va diversifica foarte mult, de la doar cele 4 genuri care apăreau până în 1989. Încep să apară creaturi fantastice, suprarealiste, teme ezoterice, ca de pildă banda cu titlul Hypnosis.
HYPNOSIS
PROFESORUL JOE ȘI MALCOLM JOE
PROCESUL LUI HILLARY HUNT
EL LOBO
ALEXEI
TOP 3
- Inspectorul Florentin
- Procesul lui Hillary Hunt
- Hypnosis
VIITORUL ROMÂNESC
A publicat mai multe stripuri în această publicație.
Mai multe benzi au fost traduse pentru publicații belgiene de fanzine ca „Mog Belgium” (din 1994), “Auracan” (1995-1999) și “L’Inedit” (1996).
ILUSTRAȚIA DE CARTE PENTRU COPII ȘI ALTELE
Valentin Tănase își face debutul editorial în grafica de carte în anul 1978, cu ilustrarea volumului În căutarea sensului pierdut de Ion Băieșu. Colaborează cu multe edituri, începând cu Editura Eminescu, apoi Albatros, Cartea Românească, Minerva, Tehnică, Sport-Turism, Didactică și Pedagogică și Ion Creangă, realizând coperți și ilustrații pentru sute de cărți apărute la aceste edituri, în special cele pentru copii.
Una din primele coperți realizate în 1981 pentru culegerea de povestiri științifico-fantastice de autori români Fugă în spațiu-timp apărută la editura Ion Creangă în anul 1981, colecția Biblioteca pentru toți copiii. 
SUB PRIVIREA BUNICII
O carte de poezii pentru copii scrisă de Traian Oancea și apărută la editura Ion Creangă în anul 1990, cu desene color pe aproape toate paginile
ȘOIMII BUCEGILOR
ÎN FIECARE ZI O FAPTĂ BUNĂ
Mai jos, coperta unei cărți pentru copii, apărută la editura Ion Creangă în 1988. Cartea conține multe ilustrații alb-negru, iar pe copertă este însuși portretul fetiței lui Valentin Tănase, personaj care este reluat în mai multe desene din interior. De asemenea, fetița apare pe coperta altei cărți intitulată Concert pionieresc și pe coperta unui număr din revista Șoimii patriei. Nu mă îndoiesc că și domnul Valentin apare în carte, de exemplu la pagina 23, a doua imagine de mai jos în stânga, în perioada copilăriei sale. Calul este nelipsit din ilustrațiile din cuprinsul cărții.
Iată primul volum de povești sau legende nu numai desenat de Valentin Tănase, dar și scris de domnia sa. Desigur, istoria fiind domeniul său preferat, nu putea să fie decât un volum cu legende inspirate din istoria românilor.
TOP 5 CĂRȚI ILUSTRATE
- POVESTIRI ISTORICE I – III
- MANUALE LIMBA ROMÂNĂ CLASA A V-A ȘI A VI-A
- CARTEA MEA CU POVEȘTI ROMÂNEȘTI
- CARTEA CU VIEȚUITOARE
- CARTEA JUNGLEI
ANDRO ȘI GERA
“…Prietenii noștri, Andro și Gera, sunt copiii naturii, o natură aspră, plină de primejdii cunoscute și necunoscute, dar o natură curată și extrem de frumoasă. Ei sunt perfect adaptați mediului în care trăiesc și împreună cu prietenii lor, câinele Fors și maimuțica Senta, parcurg întinsele spații care despart rarele comunități de prieteni de-ai lor…“
LOVE STORY ÎN PIAȚA UNIVERSITĂȚII
LECȚIA DE DESEN
Două articole foarte interesante apărute în Cutezătorii și Universul copiilor, articole foarte utile și în prezent pentru cei ce doresc să realizeze benzi desenate și tablouri. Vedem cum își realizează domnul Valentin personajele, cum surprinde trăsăturile lor de caracter și temperamentul, ceea mi se pare foarte greu de redat. În al doilea articol vedem diferențele dintre o caricatură și un portret realist.
În revista Cutezatorii nr. 51-52 din decembrie 1988, apare un articol despre cum se realizează un portret.
Un alt articol apare în 1993 în Universul copiilor, nr. 5-8
PICTORUL ȘI SCULPTORUL VALENTIN TĂNASE
A realizat lucrări de pictură murală și mozaic la sediile unor instituții ca: Ministerul Apărării Naționale, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Cercul Militar Național, Palatul primăriei din Oradea, totodată la așezăminte religioase din București cum ar fi biserica “Eroilor Revoluției din Decembrie 1989”, biserica “Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Parcul Călărașilor, biserica “Sfinților Români”, Palatul Patriarhiei Române.
A realizat impunătoare lucrări de sculptură (bust monumental, basorelief, compoziție ronde-bosse, monumente de for public) cum ar fi: bustul împăratului Traian și ale domnitorilor Ștefan cel Mare, Radu de la Afumați, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, ale regilor Carol I, Ferdinand I și Mihai I, bustul reginei Elisabeta, ale politicienilor Petre P. Carp și Ioan I. Nistor, ale generalilor Alexandru Cernat și Alexandru Averescu, al arhitectului Dimitrie Maimarolu.
A realizat ”Monumentul eroilor militari români căzuți la datorie”, “Monumentul topogeodezilor militari” din București, “Monumentul ecvestru al lui Mihai Viteazul” din Târgu Mureș, “Monumentul eroilor români căzuți pe teritoriul Ungariei în cel de-al Doilea Război Mondial” din Budapesta.
Un cântec popular interpretat de Liviu Vasilică are un refren care se potrivește perfect ca și motto pentru creația artistică a pictorului Valentin Tănase: „Ce mi-e drag pe lumea asta, calul, pușca și nevasta.” Calul este animalul preferat imortalizat atât în desene, picturi cât și statui. Femeia este motivul cel mai prezent în pictură, femeia văzută ca ideal, ca arhetip.
Volumul de mai jos conține o colecție de picturi și mozaicuri realizate de pictorul și sculptorul Valentin Tănase până în anul 2004. Pe copertă pictura Caii de foc.
EXPOZIȚII VALENTIN TĂNASE
A deschis prima expoziție personală de artă plastică la Galeria Cenaclu-Hanul cu tei, din București. Între anii 1981 – 2014, a deschis 52 de expoziții personale de pictură și grafică în țară: București, Brașov, Constanța, Buzău, Sibiu și în străinătate: Paris, La Croix Valmer, Angouleme (Franța), Roma și Bologna (Italia), Bruxelles (Belgia), Viena (Austria), Praga și Kromeriz (Republica Cehă), Bratislava (Slovacia), Hurth-Koln (Germania), Veria (Grecia), Valencia (Spania), Budapesta (Ungaria), Beijing (China).
BENZI DESENATE DE VALENTIN TĂNASE
Expoziția s-a desfășurat între 16 ianuarie și 10 februarie 2019 la Muzeul Municipiului București de la Palatul Suțu, iar vernisajul a avut loc pe 22 ianuarie, ora 19. Au luat cuvântul Mădălina Diaconu, reporter Radio România Cultural, co-organizator al expoziției, Adrian Majuru, directorul muzeului, Valentin Tănase și Radu Bîlbîie, vicepreședinte al Asociației române de istorie a presei. Mai jos redau cuvintele rostite de ultimii doi vorbitori.
Valentin Tănase: Banda desenată a fost una din preocupările copilăriei mele. Eram copil când citeam reviste ale epocii, Cravata roșie, Luminița, Arici pogonici. Pe la vârsta de zece ani am descoperit revistele franceze Vaillant și apoi Pif, editate de Partidul Comunist Francez și care puteau fi cumpărate și în România. M-au fascinat benzile desenele din aceste reviste și mi-am dorit și eu să ajung ilustrator de bandă desenată. După ce mi-am făcut studiile la Facultatea de Arte Plastice am bătut la ușa redacției revistei Cutezătorii, mai apărusem și în perioada liceului cu o bandă desenată, era o noutate ca un elev să publice în revista Cutezătorii și din 1980 am publicat în mod continuu benzi desenate pe toate subiectele, de toate genurile în Cutezătorii, Luminița, Șoimii patriei. A fost o anumită efervescență mai bine de zece ani și s-au adunat poate sute de pagini sau planșe publicate în aceste reviste. După 1990 o dată cu libertatea câștigată pe care am crezut-o noi atunci am zis că ne putem desfășura în acest domeniu al benzii desenate fără opreliști în deplină libertate. Au apărut mai multe publicații în care am publicat în toate dintre ele. Unele au apărut cu o anumită periodicitate, dar din nefericire, cu timpul, unele și-au oprit apariția din diverse cauze, lipsa de publicitate, lipsa de difuzare, lipsa de finanțare. În paralel am colaborat și cu reviste din străinătate, în special din Franța sau Belgia. Am participat și la câteva saloane internaționale de bandă desenată ca să am o vedere globală asupra acestui domeniu. Văd cu o anumită tristețe că astăzi sunt foarte puține publicații periodice care să promoveze banda desenată, deși sunt mulți tineri entuziaști ca Mihai Grăjdeanu care vor să facă ceva pentru acest domeniu și mai sunt și alții în mari orașe ca Iași, Craiova. Chiar dacă eu am fost acaparat în ultimele decenii de lucrări de pictură sau sculptură banda desenată a fost și rămâne una din pasiunile mele de suflet și poate cine știe vreodată mă voi angrena într-un proiect din ăsta de anvergură, un album de amploare. Îmi doresc să investesc timp pentru a face din nou bandă desenată. Face parte din existența mea, din viața mea, este o latură a personalității mele pe care nu mi-o reneg și pe care mi-o regăsesc de fiecare dată cu plăcerea aceea cu care regăsești bucuriile copilăriei, chiar dacă banda desenată nu e o doar pentru copii, ea se adresează tuturor și tuturor vârstelor și cred că viitorul acestei benzi desenate în România încă are ceva de spus.
Radu Bîlbîie (Vicepreședinte al Asociației române de istorie a presei): Felicit Muzeul de Istorie a Municipiului București pentru această inițiativă și pe Valentin Tănase pentru faptul că ne-a readus în atenție ceva ce aproape uitasem. Sunt un privilegiat pentru faptul că îl cunosc de o bună bucată de vreme și mi-e tare drag de el. Acest privilegiu se concretizează prin faptul că sunt unul dintre puținii care au văzut grafica din tinerețe, lucrările din facultate, lucrările din anii de după terminarea facultății, de la gravură, grafică, desen. În al treilea rând tot legat de această perioadă a începuturilor, gândiți-vă cu ce personalitate artistică avem de-a face. Avem de-a face cu o deplină maturitate de tânăr și această deplină maturitate se vede în planșele acestea și dacă o să vă uitați aici nu avem de-a face cu o compoziție, avem de-a face cu un scenariu cvasi-cinematografic, ca atare avem de-a face cu un decupaj regizoral, avem de-a face cu crearea unor frame-uri și în acele frame-uri, compoziții peste compoziții, care nu fac nimic altceva decât să sugereze o poveste. Deci ceea ce noi discutăm astăzi în scripturile video, de pildă story-board-uri, avem de-a face cu un story-board pentru grafică. Modul în care Valentin își alege personajele, descoperi și la Pompiliu Dumitrescu, descoperi la foarte mulți, Albin Stănescu, descoperi la marea majoritate a artiștilor care publică bandă desenată în Cutezătorii o ironie fină, ieșirea din canoane, “șopârla” uneori așa cum îi mai spunem cu ghilimele de rigoare, fiindcă toți acești oameni care fac bandă desenată nu sunt niște comformiști, nu sunt niște simbriași ai regimului, sunt niște artiști și sunt într-o foarte mare măsură niște conștiințe. Dacă personajele exemplare, cum ar fi de pildă, Burebista, cum ar fi de pildă nu știu care haiduc, nu știu care domnitor, dacă personajele exemplare reprezintă parte din etosul lui Valentin pe care îl împarte în diferite zone și în sculptură și în desen și în pictură, iată în partea de bandă desenată avem de-a face cu o varietate de proiecte, science-fiction, viață cotidiană, o mulțime de lucruri care țin de un univers cât se poate de complex, cât se poate de bogat, populat cu oameni pur și simplu zâmbitori și nu neapărat comformiști, niște indivizi care au propriile povești și pe care Valentin este bucuros să le spună. Aș fi fericit dacă în buna tradiție, vedeți dacă ar fi să ne întoarcem în istorie un pic, sigur ar trebui să ne întoarcem la sursele benzii desenate românești, sursele intelectuale și acestea sunt pe de-o parte revistele satirice, sunt o mulțime de reviste satirice foarte puternice. De la caricatură la bandă desenată nu este decât un pas până la urmă și în al treilea rând la moda importată din occident a benzii desenate care începe să se răspândească mai întâi pe zona publicațiilor pentru copii, dar nu numai. Sunt multe alte publicații în perioada interbelică care au pagină de bandă desenată sau au foileton. Buna tradiție a presei de la 1800 cu foiletonul în subsolul paginii (zona inferioară a unei pagini se numea în presa franceză foileton tocmai pentru că acolo se publica în foileton volumele autorilor) și din această perspectivă vroiam să vă spun că drumul merge mai departe, fiindcă dacă ne ducem în perioada interbelică, un singur nume pot să vă dau, Eugen Taru, care are niște cărți foarte frumoase pentru copii pe care nu le-am mai văzut reeditate, cu căpcăunii, cu fel de fel de personaje. Sunt povești ilustrate în care textul e minimal și de fapt toată povestea se susține în bandă desenată și sunt mulți astfel de autori despre care nu se mai știe nimic și e păcat fiindcă era un univers fabulos. E păcat că nu investește nimeni în readunarea acestor piese și republicarea lor într-o colecție. Ar fi frumos ca o editură pentru copii să reînceapă publicarea unei colecții de bandă desenată și să adune toate numele mari, de la Iorda în perioada interbelică până la cei din zilele noastre și să ne delcteze și pe noi cei care la rândul nostru copii fiind am fost fericiți dar mai ales pe copiii din zilele noastre.
„Copil și adolescent fiind, îmi doream și visam ca la vârsta maturității să fiu un desenator de bandă desenată. Dumnezeu mi-a îngăduit să-mi împlinesc acest vis și am publicat prima mea bandă desenată în revista „Cutezătorii” revista copiilor și tinerilor din acea vreme, în clasa a X-a, la vârsta de 16 – 17 ani. După ce mi-am terminat studiile la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu am ramas în continuare atașat de banda desenată și de ceea ce simboliză ea. Prima mea bandă desenată de amploare a fost un serial de 24 de pagini având ca subiect „Burebista”. De aici a început cariera mea de ilustrator de bandă desenată. Am publicat sute de pagini care s-au realizat în timp pe toate subiectele: bandă desenată istorică, de science fiction, de actualitate, am colaborat cu reviste, edituri și autori renumiți din țară și de peste hotare, cu precădere din Franța și Belgia.” – Valentin Tănase
GENEZE
La Galeria Artelor a Cercului Militar National, miercuri 28 octombrie 2015 a avut loc vernisajul expozitiei de pictura cu titlul GENEZE.
Iată declarația artistului: „Expoziția de față am denumit-o Geneze pentru că multe dintre lucrări se referă la acele mituri primordiale ale începuturilor. Am folosit mituri din mitologia noastră creștină, cât și din cea antică greacă. De cele mai multe ori le consider astăzi pe aceste mitologii ca pe niște povești, ca pe niște basme frumoase, dar dacă ne gândim că există civilizații și popoare, care nu s-au întâlnit niciodată în cursul existenței și are au avut mituri foarte asemănătoare, ne putem întreba dacă totuși în toate aceste legende nu există și un adevăr.
Celelalte lucrări sunt foarte figurative și sunt într-un fel niște povești în imagini. Nu sunt neapărat niște proze, pentru că firul epic nu este foarte clar întotdeauna, sunt mai degrabă niște poeme, pentru că folosesc metafore, folosesc tot felul de simboluri și incită un pic la meditație. Am încercat și am dorit ca aceste lucrări să fie un fel de ferestre deschise către imaginația privitorului. Doresc să sugerez niște direcții prin imagine, uneori chiar prin titlu, dar care să lase niște porți deschise. Fiecare privitor poate să-și imagineze o descriere personală a fiecareia dintre lucrări. Am dorit să strecor în fiecare un pic de poezie, un pic de filosofie, unele au poate un pic de ezoterism, dar să caut acele proporții exacte încât să le fac să fie agreabile și să nu devină obositoare.
Ați remarcat probabil că folosesc mai multe motive care se regăsesc în multe dintre lucrări. Poate motivul cel mai prezent este femeia, femeia văzută ca ideal, văzută ca arhetip. Cineva spunea inspirat că „femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică”. Foarte adevărat. Femeia este dacă vreți cel mai frumos subiect al artei. A realiza un portret de femeie sau a desena un corp de femeie, şi să-i păstrezi gingăşia, este o provocare pentru fiecare artist. Pentru fiecare dintre noi femeia poate să fie mamă, soră, iubită, soţie, fiică, nepoată, şi lista poate continua. Femeia este jumătatea esenţială a dimensiunii umane. Este cea care dă viaţă. Fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, ne petrecem primele nouă luni din viaţă într-un trup de femeie. De aceea, voi aduce întotdeauna un omagiu eternului feminin.
Al doilea motiv care se regăseşte frecvent este motivul calului. Calul este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului, spunea cineva din vechime. Calul este pentru un artist o multitudine de simboluri, este eleganţă, este delicateţe uneori. La mine, calul a fost dintotdeauna o componentă a creaţiilor mele, prin care am dorit să simbolizez una sau alta dintre ideile care mă preocupă. Unii mă consideră pictor de cai şi nu neg acest apelativ.
Cel de-al treilea motiv care se regăseşte în lucrări este motivul mării. Marea este mişcarea eternă, este viaţa însăşi. În mare s-a născut viaţa, din mare au pornit toate şi toate în mare se vor întoarce. Pentru mine, marea reprezintă eternitatea, e acea visare, acea nostalgie a verii. În fine, un alt simbol este cel al muzicii. Se regăsesc în lucrările mele coarde de pian, instrumente muzicale, personaje care cânta la câte un instrument. Eu cred că fără muzică viaţa e mai searbăda şi mai tristă. Muzica este cea mai inefabilă dintre arte. Ea nu are un suport material. Se bazează numai pe vibraţii şi pe sunete. Şi întotdeauna când lucrez, mă însoţeşte câte o temă muzicală. De aceea, ea se regăseşte în mod firesc în lucrările mele. Consider că în lumea de astăzi, care este plină de frământări, de nesiguranţă, de incertitudini, este nevoie şi de un semn de speranţă şi de încredere. Şi cred că una dintre menirile artei este acea de a da încredere.
Aş vrea să închei cu o parabolă, pe care am auzit-o cândva şi care mi se pare semnificativă. Se spune că în urmă cu ceva mii de ani, în lume a apărut un evreu înţelept care a afirmat, că esenţa dimensiunii umane se află în minte. Se numea Moise. Peste încă o mie de ani, a apărut un alt evreu, care a afirmat că defapt, esenţa dimensiunii umane se află în inimă. Se numea Iisus. După aproape două mii de ani, alt evreu înţelept a afirmat, că esenţa se află în stomac, în partea materială. Se numea Marx. Nu la multă vreme după aceea, un alt evreu a spus că esenţa se află în dinamica atracţiei dintre sexe. Se numea Freud. Iar la puţin timp, un alt evreu a afrimat că totul, dar chiar totul este relativ. Se numea Einstein. Nu am vrut să fac apologie poporului ales, ci am vrut doar să subliniez faptul că realitatea, şi esenţa realităţii, poate fi văzută într-o multitudine de feluri valabile. Şi cred totuşi, că în această lume atât de relativă, mă încred în a doua afirmaţie a lui Iisus, care spunea că totul se află în inimă şi în sentimentul pe care aceasta îl generează. Mi-aş dori să împărtăşesc cu dumneavoastră în această seară, acest sentiment. Vă mulţumesc!”
MITOLOGII SUBIECTIVE
Expoziţia denumită Mitologii Subiective a avut vernisajul joi, 24 ianuarie 2013, la Galeria Simeza.
”Expoziția își propune o revalorificare în viziune contemporană a unor mituri şi legende din patrimoniul universal cu sensuri şi valabilitate în prezent. Sunt preluate simboluri şi metafore ale mitologiei clasice greco-romane sau ale imagisticii biblice într-o abordare personală subiectivă, prezentate într-o manieră figurativă, cu trimitere către influenţe de tip suprarealist şi simbolist, cu accent pe desenele de tip anatomic, clasic şi pe compoziţia echilibrată de sorginte renascentistă. Sunt prezente subiecte generale care definesc dimensiunea umană: cuplul, familia, meditaţia, solitudinea, încercarea de a depăși limitele şi tiparele. Elementul compoziţional preponderent este figura umană. Registrul cromatic este sobru, situându-se cu precădere în zona culorilor calde.” – Prezentare din Ziarul Metropolis
CULORILE ISTORIEI
Expoziţia de pictură Cotroceni: culorile Istoriei, a artistului plastic Valentin Tănase, deschide seria manifestărilor culturale organizate de Muzeul Naţional Cotroceni, dar şi cea a marcării momentelor istorice din 2017.
Este seara zilei de joi, 19 ianuarie, orele 18.00. Aleea, înveşmântată festiv, în haină albă de nea, care urcă spre Muzeul Naţional Cotroceni, este foarte populată, semn de sărbătoare la… palat.
Nu este bal, deşi locul este potrivit pentru aşa ceva, dar nici un eveniment care să treacă neobservat. Are loc vernisajul expoziţiei personale de pictură a maestrului Valentin Tănase, director al Studioului de Arte Plastice al Armatei şi artist plastic nelipsit de la majoritatea manifestărilor expoziţionale de artă cu caracter municipal sau naţional, organizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România.
În interiorul sălii muzeului, un loc încărcat de istorie şi de simboluri, abia reuşeşti să treci printre tablouri, atât de mulţi prieteni ai artistului şi iubitori de artă au venit la vernisajul expoziţiei Cotroceni: culorile Istoriei.
Aici au fost cuhniile vechi şi au devenit spaţiu expoziţional, ne întâmpină pictorul Valentin Tănase, gazda evenimentului. Au acea aură medievală, care se potriveşte cu subiectul expoziţiei. Aici a fost reşedinţa multor domnitori, a regilor României şi astăzi este reşedinţa preşedintelui ţării noastre. Deci este un loc cu multe semnificaţii istorice.
Inspiră aerul istoriei cu cea mai mare patimă, pentru că-i este în egală măsură de dragă ca şi pictura sau sculptura. Prima sală a expoziţiei este dedicată Unirii Principatelor Române, eveniment marcat pentru prima dată anul acesta, la 24 ianuarie, ca sărbătoare legală. Iar figura centrală sculptată şi pictată este, desigur, a lui Alexandru Ioan Cuza, ca promotor şi simbol al acestei uniri.
Dar nu doar acest moment istoric este marcat, ne mai explică maestrul, luna în curs fiind încărcată de semnificaţii. În ianuarie 1475, Ştefan cel Mare a obţinut victoria în bătălia de la Vaslui şi ea este şi până astăzi cea mai radicală victorie militară repurtată.
Următoarele încăperi ne trec prin alte momente istorice prinse în tablouri şi ne confirmă că expoziţia Cotroceni: culorile Istoriei este dedicată şi celorlalte aniversări istorice din 2017, precum împlinirea a 140 de ani de la cucerirea Independenţei de Stat a României sau 100 de ani de la victoriile armatei române de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, dar şi domnitorilor şi regilor care au avut reşedinţa aici.
Privind lucrările din expoziţie, criticul de artă Marius Tiţa remarcă: Valentin Tănase are talent, experienţă, meşteşug, are şi studii, dar toate aceste elemente sunt comune. El are şi ceva în plus. Are o atenţie pentru detalii, pentru documentare şi pentru formarea realităţii trecute la nivel de ştiinţă. Şi toate duc către o mare acribie arhitecturală, dacă vreţi. Uitaţi-vă la planurile din fiecare lucrare. Proporţiile sunt de-a dreptul perfecte. Încadrarea este exemplară. Şi totul jucat, de multe ori, pe spaţii mici.
Ca şi forţa unei mişcări în luptă, prinsă în pânza de tablou, a lui Ştefan cel Mare sau a Ecaterinei Teodoroiu sau smerenia şi blândeţea ţăranului român care-şi iubeşte ţara până la jertfa fără preget, personificate în Moş Ion Roată.
În plus, ca oricare dintre noi, cei aflaţi la Muzeul Naţional Cotroceni în această seară, respir emoţia. O stare amplificată şi transmisă impecabil de pe strunele viorii de Stelian Ungureanu, directorul Ansamblului Artistic al Armatei, care a detaliat părerea sa despre tablouri pe scurt, interpretând Balada lui Ciprian Porumbescu.
Deşi este singurul care a ales să vorbească despre expoziţie cu glasul muzicii, se pare că a aflat cea mai bună cale de a transmite exact ceea ce se cuvine despre tablourile şi atmosfera expoziţională.
Expoziția 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial
Centenarul Primului Război Mondial este marcat pretutindeni, în special în Europa, printr-o serie largă de activităţi educative, culturale, militare şi ştiinţifice.
Cercul Militar Naţional găzduieşte astfel expoziţia „100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial”, realizată de Studioul de Arte Plastice al Armatei, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Editura Militară şi Biblioteca Militară Naţională, cu sprijinul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Trustului de Presă al M.Ap.N. şi al Serviciului Muzici Militare.
Nevoia de informare, de a cunoaşte, de a nu uita momentele istorice majore ale ţării, utilizarea artei şi a culturii ca educaţie istorică în scopul de a readuce în memorie eforturile şi sacrificiile armatei române din timpul marii conflagraţii constituie un act de cinstire a eroilor care şi-au sacrificat viaţa pentru împlinirea dezideratului unirii tuturor românilor.
Expoziția a fost vernisată joi, 18 august 2016, de către colonel (r.) Petre OTU, directorul adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Valentin TĂNASE, directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei și de comandor dr.Olimpiu GLODARENCO, directorul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.
În deschidere, s-a intonat imnul național, interpretat de solista Ansamblului Artistic al Armatei, soprana Carla OLTEANU. Expoziția cuprinde lucrări de pictură, carți și exponate de patrimoniu, și este deschisă publicului în perioada 16-31 august a.c., zilnic, între orele 10.00-17.00.
EFIGII ISTORICE
”În cadrul manifestărilor dedicate Zilei de 9 Mai, Cercul Militar Sibiu în colaborare cu Studioul de Arte Plastice organizează Expoziţia „Efigii istorice” cu lucrări ale domnului Valentin Tănase, directorul studioului.
Situate în buna tradiţie a genului, impus în şcoala naţională de pictură de Theodor Aman la finele veacului al XIX-lea, lucrările de inspecţie istorică ale lui Valentin Tănase explorează într-o viziune contemporană şi cu un suflu ideatic nou, subiecte deja consacrate ale istoriei naţionale.
Structurat într-o perioadă de peste trei decenii, demersul său artistic axat pe filonul istoric îşi propune să contureze într-o abordare personală momente cu valoare de simbol ale istoriei neamului ca şi efigii şi portrete de personaje marcate ale trecutului. Conştient că evoluează într-un domeniu artistic dificil, bătătorit deja de generaţii întregi de artişti, Valentin Tănase a ales deliberat să evite clişeele şi stereotipurile printr-o abordare personală care, fără să rupă reperele genului impuse de tradiţie, reuşeşte să contureze într-o viziune originală, novatoare şi contemporană subiecte istorice arhiconsacrate.
Portretele marilor eroi ai neamului, abordate cu minuţia bijutierului şi cu respectul pentru redarea adevărului istoric, nu sunt simple reconstituiri documentare, ci adevărate introspecţii psihologice în profilul caracterologic şi viaţa interioară ale fiecărui personaj. Cu un desen ferm şi sugestiv, o paletă cromatică bine temperată şi o schemă compoziţională echilibrată, artistul conturează figuri vii, expresive, veridice. Sub penelul său istoria capătă viaţă, trăieşte, derulându-se sub ochii privitorului ca într-o reconstituire cinematografică.
Într-o epocă frământată, de reconfigurare a valorilor, de racoirdare a reperelor naţionale la coordonate europene, de tranziţie către un nou mod de a percepe realitatea, Valentin Tănase reuşeşte prin arta sa de factură istorică să readucă în atenţia contemporanilor, într-o viziune actuală, momente esenţiale ale identităţii naţionale, care, indiferent de epoci şi vremuri, ne definesc şi ne vor defini întotdeauna ca neam, ca popor şi ţară.” – Director, Marcel JAPIE
SALON BD POVEȘTI DIN BUCUREȘTI ÎN BENZI DESENATE EDIȚIA A VI-A
Timp de două luni elevii sunt invitați la un salon B.D. cu concurs pentru cei mai talentați dintre ei. La vernisajul din 6 august 2019 s-au decernat diplome și premii pentru câștigătorii celor mai bune planșe, desene și scenariu.
TOP 10 OPERE COPII VALENTIN TĂNASE
- POVESTIRI ISTORICE I – IV
- MANUALE LIMBA ROMÂNĂ CLASELE III – VI
- CARTEA MEA CU POVEȘTI ROMÂNEȘTI
- LEGENDELE ROMÂNILOR
- BUREBISTA (BANDĂ DESENATĂ)
- MIRCEA, DOMNUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI (BANDĂ DESENATĂ)
- TAINA PERGAMENTULUI (BANDĂ DESENATĂ)
- CARTEA CU VIEȚUITOARE
- OȘTENII LUI MIHAI VITEAZUL (BANDĂ DESENATĂ)
- SUB STEAGUL LUI ȘTEFAN CEL MARE (BANDĂ DESENATĂ)
TOP 10 OPERE ADULȚI (PICTURI, MOZAICURI, STATUI)
- ADAM ȘI EVA (PICTURĂ)
- OMAGIU LUI DALI (PICTURĂ)
BIBLIOGRAFIE:
- Istoria benzii desenate românești 1891-2010 – Dodo Niță
- Dicționarul benzii desenate din România – Dodo Niță
- Blog Cutezătorii
- Ziarul Metropolis
- Lambiek Comiclopedia
- Dacian Roz
- Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu (Mădălina Corina Diaconu, Mihai Ionuț Grăjdeanu)
Arheologiacopilariei 1.0 